Povestea incredibilă a milionarului mâncat de canibali

Colectarea instrumentelor, tobelor, sulițelor sculptate și bisj — acele figuri totemice atât de intrigante — era doar vârful aisbergului. Cine nu s-ar simți captivat de acest impuls explorator, chiar dacă asta ar însemna să mergi pe poteci de noroi, să asculți limbi necunoscute și să cunoști practici atât de neobișnuite precum canibalismul ritual?

Călătoria și ultima provocare

Știu din experiența mea de a relata povești extreme că o astfel de călătorie te poate schimba complet. Te confrunți cu frica, incertitudinea și uimirea — ca Michael, care a traversat treisprezece sate, negociind cu topoare, cârlige și tutun pentru a câștiga încrederea asmat. Mulți nu știu, dar bisj-urile, acele sculpturi din lemn ascuțit, erau ridicate pentru a saluta spiritele strămoșilor și a aminti răzbunările neîmplinite. Știai că, și astăzi, lemnul bisj este studiat ca simbol al rezilienței și memoriei colective?

Marea întorsătură dramatică a avut loc pe 18 noiembrie 1961. Michael, antropologul René Wassing și doi tineri asmat, într-o mică ambarcațiune, la mila râului Betsj. Motorul cedează, catamaranul se răstoarnă și rămân plutind ore întregi, amenințați de pericole: crocodili, piranha, foame și descurajare. Michael ia o decizie disperată pe care nici cel mai bun scenariu de la Hollywood nu ar fi îndrăznit să o inventeze. Leagă două bidoane goale de corpul său și înoată spre malul îndepărtat. Nimeni nu l-a mai văzut în viață.

O căutare fără precedent și un adevăr incomod

Îți poți imagina amploarea operațiunii? Avioane, elicoptere, bărci și toată influența Rockefeller au parcurs fiecare metru al deltei. Am văzut povești în care resursele mobilizate nu sunt niciodată suficiente în fața greutății necunoscutului. La final, nimic: nici o pistă, nici un corp, nici măcar o urmă de încredere. Olandezii s-au limitat să spună „înecare”, dar îndoiala nu a dispărut niciodată.

Acest caz a devenit mit și zvon. Mărturii adunate de-a lungul decadelor, notițe ale misionarilor, articole în National Geographic și chiar relatări ale celor care i-au vândut ambarcațiunea lui Michael indicau spre aceeași teamă: tribul Otsjanep.

Varianta cea mai tulburătoare spunea că locuitorii au vrut să răzbune vechile abuzuri coloniale ucigând străinul și supunând rămășițele sale unor ritualuri canibale. Partea macabră: unii susțin că au folosit oasele sale ca arme sau podoabe tribale, ca și cum viața lui Michael ar fi trecut într-o altă dimensiune în istoria Asmat.

O legendă care nu moare niciodată

Dispariția sa nu a afectat doar familia sa puternică, ci a țesut o legendă fără odihnă. De câte ori disperarea nu se transformă în mit? Jurnalele lui Michael și obiectele pe care a reușit să le adune se odihnesc astăzi în muzee. A inspirat romane, documentare și chiar cântece, adăugând noi straturi de mister unui caz care nu a fost niciodată pe deplin rezolvat.

Lasă-mă să te întreb: misterul este ceea ce ne obsedează sau curajul cuiva care a îndrăznit să treacă toate limitele? Ca jurnalistă, rămân cu gustul amar că nici toți banii, nici influența nu sunt sigure în fața puterii necunoscutului și a demnității ancestrale a culturilor care, în felul lor, luptau și ele pentru locul lor în lume. Ce altă versiune a faptelor crezi că ar fi putut exista? Mitul a depășit realitatea? Jungla Noii Guinee își păstrează mereu secretele mai bine decât orice alt loc.