Critica lui Joker 2, un film audacios, dar plictisitor

Cum poate un film care a fost un fenomen cultural să devină un spectacol atât de, să zicem, kamikaze? Aici nu există un erou, nici o râsă, și cu atât mai puțin un sens. Joaquin Phoenix și Lady Gaga se aruncă în abis, dar există cu adevărat ceva care să-i salveze?

În 'Joker', Todd Phillips a reușit să ne cufunde în mintea torturată a lui Arthur Fleck, un clown care visa să devină comedian într-o societate care îl ignora.

Filmul a rezonat într-un context social tensionat. Realitatea s-a împletit cu ficțiunea într-un mod în care mulți dintre noi gândeam: "Acesta ar putea fi un reflex al propriei noastre nebunii". Dar, ce s-a întâmplat aici?

Un musical care încalcă logica

De la început, conceptul unui musical bazat pe universul 'Joker' m-a lăsat să mă scarpin în cap. Un musical? Serios! Ce urmează? Un 'Joker: Comedia Muzicală'? Ideea de a-l vedea pe Phoenix într-un număr muzical este ca și cum ai imagina un pește zburând. Premisa 'Folie à Deux' sugerează o conexiune între două nebunii, dar ceea ce simt cu adevărat este că personajele rămân într-un fel de limbo emoțional.

Numerele muzicale încearcă să ofere o răsuflare din dura realitate a vieții în închisoare, dar în loc să fie o evadare, devin o tortură. A simțit cineva altcineva așa? Sau am fost doar eu? Chimie între Phoenix și Gaga este atât de inexistentă încât pare că amândoi sunt pe planete diferite.

Un dezastru calculat

Filmul se simte ca un experiment eșuat. Este o critică la Hollywood? O strigare pentru libertate creativă? Sau, și mai rău, s-a crezut cu adevărat că asta va funcționa? Elementele muzicale, judiciare și amoroase nu se potrivesc într-un puzzle care deja este confuz. Tot ceea ce strălucea în prima parte pare acum să se estompeze într-o mare de pretenții.

Dacă 'Joker' a fost o călătorie în nebunie, 'Folie à Deux' se simte ca o plimbare fără țintă. Atmosfera halucinantă care înainte ne ținea lipiți de ecran devine un infinit de caricaturi care încearcă, fără succes, să ne capteze atenția.

Repetitivitatea interpretărilor lui Phoenix se simte ca un ecou interminabil și, sincer, obosește. De câte ori mai putem vedea un bărbat strigându-și durerea?

Un final agonizant

La concluzia acestui film se simte ca un suspin de epuizare. Nu există răscumpărare, nici sens, doar un act sacrificial care, la sfârșitul zilei, pare gol. Dacă vreodată a existat o intenție de a face ceva îndrăzneț și provocator, aceasta s-a pierdut în haosul unei narațiuni care nu știe încotro se îndreaptă.

'Joker: Folie à Deux' este o experiență care te lasă întrebându-te: este aceasta cu adevărat ceea ce ne doream? Răspunsul este un răsunător "nu". Poate că ar fi trebuit să-l lăsăm pe Arthur Fleck în lumea lui, unde nebunia și singurătatea lui rezonau cu toți noi.

În concluzie, această continuare pare mai mult un exercițiu de auto-critică eșuat decât o celebrare a predecesoarei sale. Așa că, ar trebui să ne păstrăm prima și să uităm de aceasta? Eu zic că da!