Studiu dezvăluie că 9 din 10 bărbați nu sunt toxici nici sexiști

Ce este cu adevărat masculinitatea toxică (și ce nu este)

Studiul nu a folosit termenul „toxică” ca etichetă morală, ci ca ansamblu de trăsături măsurabile. Au lucrat cu opt indicatori care se leagă de forme problematice de a înțelege masculinitatea:

• Identitate de gen rigidă: a crede că „a fi bărbat” cere să te comporți într-un singur fel, inflexibil.


• Prejudecată sexuală: a judeca sau disprețui persoane pentru viața sau identitatea lor sexuală.


• Lipsă de agreabilitate: tendința de a părea rece, puțin empatic, dur cu ceilalți.


• Narcisism: nevoie extremă de admirație, senzație de superioritate față de ceilalți.


• Sexism ostil: convingeri deschis negative și agresive față de femei.


• Sexism binevoitor: idei care „par complimente” dar plasează femeile ca fragile sau inferioare, de exemplu „ele nu ar trebui să își facă griji pentru muncă, bărbații trebuie să le protejeze”.


• Rezistență la prevenirea violenței domestice: a justifica sau minimiza violența în cuplu sau familie.


• Orientare spre dominare socială: a prefera ierarhii rigide unde unele grupuri comandă și altele obedesc.

Când mai mulți dintre acești factori se combină la niveluri înalte, apare ceea ce numim masculinitate toxică.

Și aici un punct foarte important:

• Nu e toxic să plângi.


• Nu e toxic să fii puternic fizic.


• Nu e toxic să te bucuri de leadership.

Devine problematic când puterea e folosită pentru a domina, când leadershipul exclude, când ideea de „a fi bărbat” implică a controla și a supune.

La atelierele mele cu tineri bărbați obișnuiesc să pun o întrebare incomodă:
„Care a fost prima dată când ți s-a spus că ceva ce simțeai 'nu e de bărbat'?”

Majoritatea își amintesc:

• Să plângi ca copil.


• Să îți fie teamă.


• Să vrei să te joci cu ceva „considerat feminin”.

Aici se instalează deja sămânța: dacă nu mi se permite să simt, ce fac cu furia, frica, frustrarea? Când nu înveți să gestionezi emoțiile, e mult mai ușor ca ele să iasă sub formă de violență sau control.

Te sugerez:Ar trebui să mă îndepărtez de cineva toxic? Cum să știi.

Cele patru profiluri masculine identificate de studiu

Analiza statistică a permis gruparea participanților în patru mari profiluri. Nu toți bărbații se comportă la fel, și asta e o veste excelentă pentru prevenție.

1. Profil „netoxic”

• Acoperă în jur de 35 la sută din eșantion.


• Arată niveluri foarte scăzute în cei opt indicatori problematici.


• Sunt bărbați care, în general, nu susțin idei sexiste sau atitudini de dominație.

Aici intră mulți bărbați care suferă de pe urma stereotipurilor, care se simt etichetați doar pentru că sunt bărbați, deși trăiesc relații egalitare sau încearcă activ asta.

2 și 3. Profiluri de masculinitate cu risc scăzut spre moderat

• Împreună reprezintă puțin peste jumătate din toți bărbații evaluați.


• Prezintă unele trăsături problematice, dar la niveluri scăzute sau moderate.


• Nu se încadrează în extreme îngrijorătoare, deși e recomandat să se lucreze convingerile și obiceiurile.

În consultație văd mulți bărbați din aceste grupuri: nu se consideră macho, dar scapă fraze ca:

• „Eu am grijă de ea, de aceea prefer să nu iasă singură noaptea”.


• „Eu ajut în casă”.

Și atunci vorbim despre grija care controlează și despre de ce „a ajuta în casă” sugerează că casa e a ei.

4. Profiluri de înaltă toxicitate

Aproximativ 10 la sută prezintă semne clare de masculinitate toxică. Aici cercetătorii au distins două subgrupuri:

• Toxici binevoitori (în jur de 7 la sută)
  
  
  
  • Au niveluri ridicate de sexism „cavaleresc”.
  
  
  • Pot trata femeile ca „comori de protejat”, dar dintr-o poziție paternalistă.
  
  
  • Nu manifestă întotdeauna ostilitate explicită, fapt care face credințele lor mai greu de detectat.
  
  
  
  


• Toxic ostil (puțin peste 3 la sută)
  
  
  
  • Manifestă sexism deschis și agresiv.
  
  
  • Tind să se opună politicilor împotriva violenței de gen.
  
  
  • Arată mai mult narcisism și plăcere pentru dominare.
  
  
  
  

Din perspectiva psihologiei știm că un grup mic, cu atitudini foarte dăunătoare, poate genera un impact social uriaș. Tipul ăsta de bărbați apare mai mult în știri polițienești, cazuri de violență extremă și discursuri de ură.

Asta explică de ce percepem că „toți sunt așa”, chiar dacă datele arată contrariul.

---

Dacă majoritatea nu este ostilă, de ce simțim atâta violență machistă?

Bună întrebare, și foarte necesară. Mai multe lucruri se amestecă aici.

1. Efectul de focalizare: ce e extrem se vede mai mult

Cazurile de violență machistă gravă ocupă primele pagini și titluri, pe bună dreptate. Lucrul teribil nu trebuie trecut cu vederea.
Problema apare când generalizăm acel profil la toți bărbații. Creierul nostru tinde să își amintească mai bine ceea ce e șocant și periculos.

2. Structuri care rămân inegale

Chiar dacă mulți bărbați nu acționează ostil, trăim în societăți care încă păstrează inegalități:

• Diferențe salariale.


• Distribuție inegală a sarcinilor de îngrijire.


• Mai puțină credibilitate când o femeie denunță.

Asta înseamnă că și bărbații bine intenționați pot beneficia de un sistem inegal fără să își dea seama. De aceea nu este suficient să gândim „eu nu sunt violent”; e nevoie să revizuim privilegiile și rolurile.

3. Durere acumulată în rândul femeilor

În ședințele cu femei aud fraze ca:

• „Nu am încredere în bărbați, punct.”


• „Nu mai am energie să fac diferența, m-am săturat”.

Când o femeie acumulează ani de micromachisme, hărțuire stradală, tăceri complice și comentarii sexualizate, e de înțeles că generalizează. Nu e „corect” la nivel statistic, dar are sens la nivel emoțional.

Ca terapeută, propun adesea un echilibru:

• Femeilor: să își protejeze siguranța și sănătatea mintală, chiar dacă asta înseamnă a stabili limite foarte clare față de bărbați în general pentru o perioadă.


• Bărbaților care chiar vor să se schimbe: să nu se simtă jigniți defensiv, ci să înțeleagă că acea furie socială izvorăște dintr-o durere reală.

---

Prevenție mai precisă: cum să abordăm mai bine campaniile și educația

Unul dintre marile aporturi ale studiului ține de prevenție. Dacă nu toți bărbații sunt la fel, aceleași strategii nu sunt eficiente pentru toți.

Putem gândi diferite niveluri de intervenție:

1. Cu majoritatea netoxică

Acești bărbați se pot transforma în aliați-cheie. Cum?

• Formându-i în detectarea timpurie a comportamentelor de control în prieteni, colegi sau membri ai familiei.


• Implicându-i în programe de paternitate coresponsabilă și roluri de îngrijire.


• Invitându-i să vorbească despre emoții cu alți bărbați, pentru a rupe mitul că „între bărbați nu se vorbește despre astea”.

La prezentări în companii, când cer bărbaților să povestească un moment în care s-au simțit vulnerabili, la început domnește un tăcere stânjenitoare. După aceea, când se deschide primul, se declanșează un val. Prevenția trece și pe aici: normalizarea faptului că bărbații se pot arăta umani.

2. Cu profilurile de risc scăzut sau moderat

Aici funcționează foarte bine:

• Spații de reflecție despre micromachisme și „glume inofensive”.


• Dinamică care pune sub semnul întrebării sexismul binevoitor: de exemplu, „ea nu ar trebui să care lucruri grele” când, de fapt, ea vrea și poate.


• Programe de educație emoțională, mai ales pentru adolescenți și tineri adulți.

O dinamică pe care o folosesc mult: invit bărbații să își imagineze cum s-ar simți dacă, de fiecare dată când ies singuri noaptea, ar trebui să își partajeze locația în timp real de teamă că ar putea suferi o agresiune. Asta schimbă mult conversația.

3. Cu profilurile de înaltă toxicitate și ostilitate

Aici vorbim deja de intervenții specializate:

• Programe terapeutice obligatorii pentru agresori, cu evaluare serioasă a schimbărilor de comportament.


• Muncă directă pe credințe de dominație, narcisism și legitimare a violenței.


• Politici publice ferme care trimit un mesaj clar: violența are consecințe reale.

Nu sunt suficiente campanii "dulci"; în aceste cazuri prevenția trebuie să articuleze educație, justiție și însoțire psihologică.

---

Din cabinet și ateliere: povești care demontează mituri

Îți împărtășesc câteva scene (adaptate pentru a proteja confidențialitatea) pe care le văd mereu.

Bărbatul care se temea să nu fie „ca tatăl lui”

În terapie, un pacient mi-a spus:
„Tatăl meu țipa, rupea lucruri, provoca frică. Eu nu fac nimic din toate astea, dar partenera mea tot nu are încredere în bărbați. Ce să fac?”

Am lucrat pe două fronturi:

• Să-l ajut să recunoască și să susțină propriile comportamente sănătoase, fără să își asume vina pentru ce nu i se cuvine.


• Să deschid un dialog cu partenera despre fricile ei și eforturile lui, pentru a construi încredere pas cu pas.

Aici se vede ceva esențial raportului: majoritatea bărbaților nu vor să semene cu modelele violente pe care le-au cunoscut. Mulți vin la terapie tocmai pentru a rupe acel tipar.

„Cavalerul” care nu își vedea sexismul binevoitor

La un atelier, un bărbat se simțea mândru să declare:
„Eu nu aș permite niciodată ca femeia mea să muncească, eu o întrețin și o protejez”.

Nu insulta femeile, nu justifica violența fizică, dar susținea o idee profund paternalistă. Când l-am întrebat dacă partenera lui e fericită cu acel aranjament, a rămas tăcut. Mai târziu, ea mi-a spus că se simțea încolțită.

Acesta e tipul de profil pe care studiul îl numește „toxici binevoitori”:

• Nu agresează neapărat, dar limită libertatea.


• Plasează femeia pe un piedestal, cu condiția să respecte tiparul pe care el îl impune.

Am lucrat cu el pe redefinirea grijii ca pe o grijă de echipă: doi adulți care se susțin, nu unul care decide pentru celălalt „pentru binele lui”.

Astrologie, bărbați și etichete

Ca astrologă, aud adesea chestii ca:

• „Toți bărbații dintr-un semn sunt infideli”.


• „Bărbații de foc sunt întotdeauna agresivi”.

Răspund mereu la fel: nici harta natală, nici genul nu condamnă pe nimeni. Un bărbat cu o hartă plină de foc poate învăța să folosească acea energie pentru a iniția, a proteja sănătos și a iubi cu pasiune, nu pentru a domina.

La fel și genul: a fi bărbat nu determină că ești violent. Ce face diferența e combinația dintre istorie personală, convingeri, mediu, nivel de conștiență și munca interioară.

---

Pentru încheiere:

• Dovezile științifice arată că marea majoritate a bărbaților nu susține atitudini ostile sau deschis sexiste.


• Există o minoritate cu trăsături clar toxice care reprezintă un risc social important.


• Avem nevoie de prevenție mai precisă: să încetăm să tratăm toți bărbații ca și cum ar fi problema și să începem să diferențiem profiluri, responsabilități și posibilități de schimbare.

Dacă ești bărbat și te simți atacat de discursul „toți sunt la fel”, te invit la o întrebare incomodă dar foarte puternică:
„Ce pot face eu, din locul în care sunt, pentru ca femeile să se simtă puțin mai în siguranță și respectate în jurul meu?”

Iar dacă ești femeie și simți că nu mai poți avea încredere, are sens. Poate primul pas e să te protejezi, să îți pui limite clare și să te înconjori de bărbați care arată cu fapte că există alte forme de masculinitate.

Din psihologie, astrologie și simpla experiență umană, eu văd asta în fiecare zi: nu toți bărbații sunt toxici, dar toate masculinitațile au nevoie de conștientizare, revizuire și responsabilitate. Acolo se află adevărata cale de prevenție și schimbare.