Cum să te accepți atunci când nu te simți tu însuți

Niciodată în istoria noastră recentă nu ne-am confruntat cu atâta incertitudine în a transmite știrile. Anxietatea, tristețea și frustrarea ne copleșesc, într-un vârtej de emoții fără precedent....

Este normal să simțim că navigăm într-o mare necunoscută în aceste zile.

Deodată, știrile ne prezintă un viitor incert în fiecare dimineață.

Trăim un capitol fără precedent în istoria recentă, plin de anxietate, tristețe, frustrare și o gamă de emoții.

Ne adaptăm unei "noi normalități" care este departe de a fi normală.

Contrar a ceea ce vedem pe rețelele sociale, nu toți reușim să fim creativi și productivi zilnic în timp ce continuăm să mergem înainte cu situația actuală.

Acest moment este complicat și nu ar trebui să te critici pentru că nu faci mai mult decât deja faci.

Este înțeles dacă simți că nu ești tu însuți în acest moment; în fond, nimeni nu este cu adevărat.

Golful dintre noi, închiși acasă, și lumea de afară este imens.

Ne confruntăm cu unul dintre cele mai solitare și stresante perioade până acum; așa că este logic să vedem mulți oameni fără nicio motivație.

Este probabil să nu fi experimentat niciodată ceva similar anterior.

Dacă te simți dezorientat în timpul acestei perioade de carantină, vreau să îți spun că nu ești singur/ă.

Te rog, nu te pedepsi pentru modul în care faci față acestei situații atât de particulare.

Nu contează dacă decizi să înveți ceva nou sau dacă alegi să rămâi sub păturile tale cu draperiile trase toată ziua.

Modul în care decidem să ne petrecem timpul acum variază enorm; nimeni nu se simte complet ca el însuși.

Toți experimentăm anxietate, tristețe, speranță și iritabilitate visând la libertatea de a ieși din nou liber.

Emoțiile noastre sunt dispersate și asta este perfect normal.

Amintește-ți: chiar dacă uneori pare contrar — toți facem tot posibilul să trecem peste această perioadă — chiar dacă pare greu de crezut.

Chiar dacă izolarea ne poate face să ne simțim singuri, să nu uităm niciodată: Nu suntem singuri.

A fi răbdători cu noi înșine poate fi un act revoluționar pozitiv.
Dacă ne simțim deconectați de restul lumii, este în regulă.


A înțelege momentele noastre mai puțin bune sau dificultățile noastre temporare de a ne relaționa corespunzător cu alții din cauza stresului face, de asemenea, parte din proces.

A te simți melancolic sau îngrijorat este de așteptat în aceste circumstanțe unice.

Să nu căutăm imediat să ne întoarcem la cine eram înainte; în fond, au fost schimbări semnificative atât la nivel extern, cât și intern.

Acum mai mult ca niciodată este vital să ne arătăm înțelegere suplimentară față de noi înșine și față de ceilalți.

Să uităm pentru moment să urmăm riguros rutina noastră obișnuită, inclusiv exercițiile fizice sau ordinea constantă în gospodărie.

Să facem față acestei provocări adaptându-ne conform nevoilor noastre personale reprezintă cea mai bună strategie până când simțim, în cele din urmă, claritate de cealaltă parte a tunelului.

Să rămânem fermi știind profund în noi: Vom depăși asta, chiar dacă temporar poate părea interminabil.

Acceptarea sinelui tău adevărat

În cariera mea ca psiholog, am avut privilegiul de a fi martor la transformări extraordinare. Povestea pe care vreau să o împărtășesc astăzi se concentrează pe un pacient pe care îl voi numi Carlos, o poveste care ilustrează profund cum să ne acceptăm atunci când nu ne simțim noi înșine.

Carlos a venit la prima ședință cu o privire pierdută și confuză. Se afla într-un punct al vieții sale în care nemulțumirea îi era tovarăș constant. "Nu mă recunosc", a spus cu voce tremurândă, "am uitat cine sunt cu adevărat". Povestea sa nu era singulară; mulți dintre noi trecem prin momente în care ne simțim deconectați de la esența noastră.

I-am propus lui Carlos o cale către auto-cunoaștere, bazată nu doar pe terapie tradițională, ci și pe puterea acțiunilor mici zilnice. I-am cerut să scrie în fiecare zi trei lucruri: ce simțea, ce dorea să simtă și o acțiune mică, dar semnificativă, pentru a se apropia de acea emoție dorită.

La început, Carlos era sceptic. Cum ar putea ceva atât de simplu să facă diferența? Cu toate acestea, pe măsură ce săptămânile deveneau luni, a început să observe schimbări. A început să-și recunoască emoțiile mai profunde și să înțeleagă că a se accepta înseamnă a îmbrățișa atât luminile cât și umbrele sale.

Într-o după-amiază, Carlos a intrat în biroul meu cu un zâmbet diferit. De data aceasta, în ochii săi era o strălucire specială. "Am început să mă simt din nou eu însumi", a împărtășit cu entuziasm. Dar cel mai important era următoarea sa revelație: "Am învățat să fiu amabil cu mine însumi".

Această schimbare nu a fost magică sau instantanee. A fost rezultatul angajamentului constant al lui Carlos față de procesul său personal și a curajului său de a se confrunta cu necunoscutul din interiorul său.

Cea mai valoroasă lecție din această experiență este universală: a ne accepta atunci când nu ne simțim noi înșine este o călătorie către interiorul nostru care necesită răbdare, compasiune și acțiune conștientă. Nu este ușor, dar vă pot asigura, bazându-mă pe ani de experiență în terapie, că este posibil și profund transformator.

La fel cum Carlos și-a găsit calea înapoi la sine, și tu poți face același lucru. Adu-ți aminte: cheia este în acțiuni mici zilnice pline de intenție și iubire de sine. A accepta cine ești include toate versiunile tale: cele ușor de iubit și cele greu de înțeles.

Fiecare are propriul său drum către auto-acceptare; important este să faci primul pas... și să continui să mergi.

Abonați -vă la horoscopul săptămânal gratuit

Balanță Berbec Capricorn Fecioarei Gemeni Leu Pești Rac Sagetator Scorpion Taur Vărsător