Al începutul anului 2020, multe persoane priveau calendarul cu speranță. Existau planuri, obiective, călătorii visate, proiecte profesionale și promisiuni personale. Poate și tu aveai o listă de lucruri de îndeplinit. Totuși, nimeni nu și-a imaginat că o pandemie provocată de noul coronavirus, COVID-19, avea să oprească întreaga lume într-un mod atât de profund.

Focarul a început în China, dar curând virusul s-a răspândit în diferite țări. În scurt timp, ceea ce părea îndepărtat a intrat în casele noastre, în conversațiile noastre și în rutina noastră.

În acel moment, aproape toți am experimentat frică, îngrijorare, anxietate și instabilitate.

În fiecare zi apăreau cifre noi. Mai multe contagieri. Mai multe persoane spitalizate. Mai multe familii trecând prin pierderi. Străzile, odinioară pline de mișcare, păreau goale. Unele orașe păreau suspendate în timp.

Ființele umane, obișnuite să planifice și să controleze, ne-am trezit deodată în fața a ceva mult mai mare decât noi. A apărut panica. La fel și incertitudinea economică, singurătatea, izolarea și oboseala emoțională.

Unele persoane au reacționat din frică și au cumpărat cantități mari de produse. Altele nu știau dacă își vor primi următorul salariu, dacă își vor putea plăti facturile sau dacă vor avea suficientă hrană pentru familia lor. În crize, inegalitățile devin mai vizibile și inima ni se strânge puțin mai tare.

Am fost martoră la multe situații dificile, dar pentru prima dată în etapa mea de adult am simțit o frică reală pentru viitor. Nu era o frică mică. Era acea senzație de a privi înainte și de a nu vedea drumul cu claritate.

Nimeni nu era pregătit pentru o astfel de criză. A venit fără să ceară voie, fără avertisment și cu o intensitate care a generat confuzie, doliu și haos.

Dar chiar și într-o perioadă de frică și incertitudine, există o decizie importantă pe care chiar o putem lua: cum vom reacționa în fața adversității.

O criză poate scoate la suprafață ce este mai bun și ce este mai rău în natura umană. Poate trezi egoism, iritabilitate și disperare. Dar poate trezi și solidaritate, creativitate, recunoștință și o forță interioară despre care nu știam că o avem.

Întrebarea este profundă: te vei lăsa învins de teamă sau vei încerca să găsești o posibilitate în interiorul situației?

Nu este vorba despre a nega durerea. Nici despre a afișa optimism când ești epuizat. Este vorba despre a recunoaște ce se întâmplă și, chiar și așa, să te întrebi: ce parte din răspunsul meu încă depinde de mine? 🌿

Dacă simți anxietate sau neliniște, te poate ajuta și să citești cum să învingi anxietatea cu sfaturi practice. Nu ca pe o rețetă magică, ci ca pe un punct de sprijin pentru a respira din nou mai bine.

Cum să reacționezi în fața unei crize fără să te lași dominat de frică

Este foarte greu să menții o atitudine pozitivă atunci când pare că lumea se îndreaptă spre o catastrofă. De aceea nu ți-aș cere să fii fericit în mijlocul durerii. Ar fi nedrept și puțin uman.

Ceea ce poți face este să privești tabloul de ansamblu. Să te întrebi ce lecție îți poate lăsa această etapă. Ce relație ai nevoie să protejezi. Ce obicei nu mai vrei să susții. Ce parte din viața ta funcționa deja pe pilot automat.

Uneori, criza oprește tot ce este exterior pentru a ne obliga să privim în interior. Și asta incomodează. Pentru că, atunci când zgomotul de afară se stinge, apar întrebări pe care înainte le evitam.

Poți face ceva valoros în timpul unei crize, chiar dacă este mic.

Poate că nu vei scrie o operă mare și nici nu vei schimba întreaga lume. Dar poți să-ți ordonezi prioritățile. Să ceri iertare. Să reiei un proiect. Să îți îngrijești sănătatea. Să înveți ceva nou. Să-ți revizuiești felul de a iubi. Sau pur și simplu să te susții cu răbdare până trece furtuna.

Asta înseamnă și a crește.

Exemple istorice de creativitate și reziliență în vremuri dificile

Istoria ne arată că multe persoane au folosit perioadele dificile ca pe o oportunitate de a crea, de a gândi sau de a servi într-un alt mod.

În timpul focarelor de ciumă care au afectat Londra în secolul al XVII-lea, teatrele s-au închis din motive de siguranță. William Shakespeare a traversat acel context de izolare și, în acea perioadă de incertitudine intensă, a scris unele dintre cele mai memorabile opere ale sale, precum Regele Lear, Macbeth și Antonio și Cleopatra.

În 1665, o mare epidemie de ciumă bubonică a afectat Regatul Unit. Cursurile de la Universitatea Cambridge au fost suspendate, iar tânărul Isaac Newton a trebuit să se întoarcă acasă. Acea perioadă de retragere l-a condus să dezvolte idei fundamentale legate de calcul, gravitație și lumină.

În 1918, pandemia de gripă a ajuns în multe colțuri ale lumii. Walt Disney, care pe atunci era foarte tânăr, s-a alăturat Crucii Roșii cu dorința de a ajuta. Mai târziu, după ce a trecut și prin dificultăți personale și profesionale, a creat personaje care au marcat istoria animației, printre ele Mickey Mouse.

Aceste exemple nu înseamnă că o criză este „bună”. O criză doare. O pandemie lasă pierderi reale. Dar ne amintesc ceva important: chiar și în vremuri întunecate, ființa umană poate crea, învăța, ajuta și se poate reconstrui.

Ce poți controla atunci când totul pare incert

Aceasta nu a fost prima pandemie din istorie și, probabil, nici ultima criză globală pe care o vom trăi ca umanitate. Nici nu trebuie să așteptăm o altă situație extremă pentru a învăța această lecție.

Nu putem controla un virus, deciziile unui guvern sau acțiunile tuturor persoanelor din jurul nostru. Dar putem lucra la gândurile noastre, la deciziile noastre și la acțiunile noastre zilnice.

Acolo se află marja ta de putere. Nu este absolută, dar există.

Poți alege să te informezi fără să te intoxici cu știri toată ziua. Poți alege să-ți îngrijești corpul, chiar și printr-o plimbare scurtă sau printr-o masă mai hrănitoare. Poți alege să suni pe cineva care este singur. Poți alege să nu răspunzi din furie. Poți alege să ceri ajutor dacă simți că nu mai poți.

Dacă observi că mintea ta este prea accelerată, acest articol despre schimbări simple pentru a-ți reporni sistemul nervos îți poate oferi idei concrete pentru a reduce puțin intensitatea emoțională.

Felul în care acționezi într-o perioadă dificilă poate schimba pentru totdeauna modul în care vezi viața.

Poate înainte luai de-a gata o îmbrățișare, o reuniune de familie, libertatea de a merge fără teamă, o conversație față în față sau posibilitatea de a te așeza într-o cafenea. După o criză, aceste lucruri simple își recapătă valoarea.

Folosește criza pentru a-ți revizui viața, relațiile și prioritățile

O criză poate deveni și o pauză forțată. Și, chiar dacă nu este întotdeauna comodă, poate deschide o ușă pentru a revizui aspecte pe care le tot amânai.

Te poți întreba:

  • Ce susțineam doar din obișnuință?
  • Ce relație trebuie să repar cu sinceritate?
  • Ce legătură îmi face rău și nu mai vreau să justific?
  • Ce parte din viața mea cere mai mult calm?
  • Ce vis am lăsat uitat din lipsă de timp sau din frică?

Poate că acesta este un moment bun pentru a repara o relație ruptă. Sau pentru a recunoaște că o relație toxică nu mai are loc în viața ta. De asemenea, poate fi o oportunitate să-ți privești lumea interioară cu mai multă compasiune.

Nu trebuie să rezolvi totul dintr-odată. Uneori, primul pas este să scrii ceea ce simți. A pune în cuvinte frica, furia sau tristețea ajută la ordonarea minții. Dacă te interesează să încerci, poți aprofunda felul în care scrierea unui jurnal intim ajută la creșterea interioară.

Concentrează-te pe prezent și gândește-te la ceea ce poți face astăzi pentru a construi un mâine puțin mai bun.

Nu ai nevoie de o transformare spectaculoasă. Ai nevoie de o acțiune onestă. Un telefon. O scuză. O limită. O plimbare. O noapte de odihnă. Un plan mic.

Când nu știi ce să faci cu întregul tău viitor, întoarce-te la ziua de azi. Întreabă-te: ce pot face în următoarele ore?

Lecții emoționale pe care le lasă o criză profundă

Cândva, vei privi în urmă și îți vei aminti ce te-a învățat pandemia. Poate nu o vei face cu bucurie, pentru că a existat durere reală. Dar poate vei putea recunoaște că acea etapă ți-a arătat ceva ce înainte nu vedeai.

Ți-a reamintit că viața se poate schimba dintr-un moment în altul. Că planurile sunt importante, dar nu sunt scrise în piatră. Că sănătatea, legăturile și pacea interioară valorează mai mult decât recunoaștem de obicei.

De asemenea, te-a învățat să prețuiești lucrurile cotidiene. Masa împărțită. Vizita neașteptată. Îmbrățișarea lungă. Râsul fără ecran între voi. Libertatea de a te mișca. Prezența celor pe care îi iubești.

Dacă treci printr-o etapă în care simți că ai nevoie să-ți redirecționezi viața, poate te va însoți să citești despre a îmbrățișa schimbarea și a înțelege de ce nu e niciodată prea târziu. Uneori, viața nu ne cere să începem de la zero, ci să începem dintr-un loc mai conștient.

Fiecare nor poate avea o rază de speranță. Nu o vedem întotdeauna la început. Uneori apare mai târziu, când frica scade și putem privi cu mai multă perspectivă.

Aceasta poate fi șansa ta de a-ți conduce propria viață cu mai multă conștiență, nu de a rămâne blocat în panică.

Nu trebuie să schimbi întreaga lume. Poți începe cu lumea ta apropiată. Casa ta. Obiceiurile tale. Relațiile tale. Felul în care îți vorbești. Modul în care ai grijă de ceea ce iubești.

Și dacă vreodată simți că irosești ceea ce ai trăit, amintește-ți că chiar și cele mai dificile experiențe pot deveni învățături. Pentru a continua să te gândești la asta, poți citi cum să valorifici fiecare experiență din viața ta.

Ce vei face cu acest timp pe care viața ți-l pune în față?

Răspunsul nu trebuie să fie perfect. Trebuie doar să fie al tău.