Călătoria pentru a-mi iubi imperfecțiunile

Permiteți-mi să vă împărtășesc o experiență.

 Îmi amintesc că, în copilărie, mergeam pe culoarul de machiaj în magazinele slab luminate.

 Eram curioasă de tot ceea ce era expus, cum ar fi micile pensule, pudre și stilouri care transformau o persoană într-un creator și o creație în același timp.

 Cu toate acestea, un produs în special îmi atrăgea întotdeauna atenția: umbrele de ochi.

 Nu le doream, dar mă intrigau.

 Mi se părea interesantă ideea de a adăuga culoare în jurul ochilor ca un pictor pe o pânză.

 Uitându-mă la fardul de ochi violet, mândria mea de adolescentă s-a umflat, pentru că, în mod natural, aveam acea culoare în jurul ochilor.

 M-am născut cu ea. Am numit-o "machiaj ereditar".

 Pentru o clipă, m-am simțit frumoasă.

 Apoi am văzut cremele pentru ochi, în special, corectorul de cearcăne. Corector.

 Atunci am început să-mi pun pentru prima dată sub semnul întrebării aspectul meu.

De ce ceva atât de natural pentru corpul meu, ceva ce nu observasem niciodată ca fiind un lucru rău înainte, trebuia brusc să fie corectat și acoperit? Chiar ar crede cineva că pielea delicată din jurul ochilor mei era oribilă?

 Acesta a fost începutul unei călătorii în care am încercat să-mi ascund fața dată de Dumnezeu.

 Dacă nu aveam timp să mă machiez sub ochi, purtam ochelari pentru a încerca să distrag atenția de la cearcănele și mai întunecate de sub ochi.

 Totul pentru a evita ca fața mea să fie considerată prea întunecată pentru ceilalți.

 Odată, m-am uitat cu dispreț la cearcănele mele de sub ochi în oglindă atât de mult timp pentru că un tip (pe care nici măcar nu-l plăceam) spusese că cearcănele de sub ochi sunt scârboase.

 Vorbea despre James Dean în culisele unei repetiții muzicale.

 "Ew", spusese el. "Cearcănele de sub ochi îl fac urât".

 Altă dată, m-am trezit și m-am uitat în oglindă și, dintr-un motiv oarecare, nu am detestat cearcănele din acea dimineață anume.

 Am decis să merg la școală fără machiaj, doar ca să fug la baie și să scot trusa de urgență când un profesor mi-a spus că arăt obosită și una dintre cele mai frumoase fete din școală m-a întrebat dacă mă simt rău; cred că în ziua aceea arătam bolnavă și obosită. Este ironic, pentru că, după comentariile ei aparent inofensive, m-am simțit bolnavă și obosită.

 Am început să mă întreb ce altceva nu le mai plăcea oamenilor la fața mea.

Nu erau semnele mele de frumusețe frumoase până la urmă? Micul pistrui de sub ochiul meu drept deranja pe cineva? Dacă oamenii se apropiau suficient de mult încât să observe mica așchie de pe dintele meu, făceau vreo grimasă?

 Am ajuns în punctul în care nicio parte a corpului meu nu mai era imună la critici, chiar și părțile pe care obișnuiam să le iubesc.

Abonați -vă la horoscopul săptămânal gratuit

Balanță Berbec Capricorn Fecioarei Gemeni Leu Pești Rac Sagetator Scorpion Taur Vărsător