Salut, dragă cititor sau cititoare curioasă! Te-ai aflat vreodată în mijlocul unei discuții și, dintr-o dată, bum... liniște absolută?
Dacă răspunsul tău este da, nu ești singur. Nimeni nu scapă de lumea incomodă a tăcerilor după ceartă, și crede-mă, există mult mai mult în spatele acestui mutism decât o simplă criză de furie.
De ce tăcem când ne certăm?
Am auzit zeci de povești în consultații despre cupluri, prieteni sau colegi de muncă care, după un mic conflict, decid să oprească radioul și să lase aerul pe modul „mute”. Acum, te-ai întrebat vreodată dacă acea tăcere este pentru pace sau pentru război rece? Aici intră în scenă celebrul „mai bine nu vorbesc până nu-mi trece”. De multe ori ne ascundem emoțiile ca și cum am ascunde un șoset rupt: sperând că nimeni nu observă.
Psihologia ne spune că, după un conflict, uneori simțim că tăcerea ne protejează de o rană mai mare. E ca și cum am pune „pauză” în jocul video pentru că ai nevoie să tragi aer în piept. Este un act defensiv sută la sută uman. Dar atenție: poate deveni și o unealtă periculoasă dacă o folosim prea mult.
Te simți furios? Această tehnică japoneză te va ajuta să te relaxezi
Tăcerea: scut sau sabie?
Aici lucrurile se complică! Unii folosesc tăcerea doar pentru a răcori situația, dar alții transformă această liniște într-o pedeapsă: „Nu-ți vorbesc ca să înveți”. Celebrul „tratament cu gheață” poate lăsa pe celălalt cu capul plin de întrebări: „Oare a fost atât de grav ce am făcut?” „De ce a întrerupt comunicarea așa?”
Am văzut persoane în consultații, în special pe cele cu toleranță scăzută la frustrare sau dificultăți în a digera furia, care transformă tăcerea în zona lor de confort. Și, deși vârsta are puțin de-a face, uneori pare un dramă adolescentină în corpuri adulte, nu crezi?
Emoțiile la comandă
Spune-mi, îți este familiară senzația de a rămâne înghețat pentru că nu știi ce să spui după un moment incomod? Mulți oameni nu au învățat să pună cuvinte pe supărarea lor, așa că, în fața pericolului, sting vocea ca și cum ar opri televizorul. Dar adevărul este că, în spatele acelei tăceri, poate exista nesiguranță, frică de respingere sau pur și simplu nu știu ce naiba să facă cu furia.
Un fapt curios: în culturile orientale, tăcerea este uneori considerată semn de înțelepciune sau autocontrol, dar în Occident o asociem mai mult cu pedeapsa sau disprețul. Aceeași pauză, două filme diferite!
Să rupem ciclul: vorbește chiar dacă vocea îți tremură
Le spun mereu pacienților mei: tăcerea nu rezolvă, doar prelungește enigma. Nu te-ai gândit niciodată că, poate, cealaltă persoană nici măcar nu știe de ce ai tăcut? Comunicarea asertivă este cel mai bun antidot pentru veninul mutismului. Îmi amintesc de o discuție pe care am avut-o într-o companie despre gestionarea conflictelor; unul dintre participanți mi-a mărturisit că obișnuia să rămână mut zile întregi, până a învățat două lucruri care i-au schimbat perspectiva: să vorbească când furtuna interioară s-a mai domolit... și să spună sincer cum l-a afectat conflictul.
Ce-ar fi să oprești alarma tăcerii și să încerci să folosești cuvinte, chiar dacă sunt stângace, chiar dacă vocea îți tremură? Fă testul data viitoare. Spune-i persoanei cum te-a făcut să te simți conflictul. Vei vedea că, de multe ori, doar să asculți și să fii ascultat este cea mai bună cale de a reconstrui podul.
Încercăm? Până la urmă, chiar și tăcerea are termen de valabilitate. Și tu, știi deja ce vrei să spui când mutismul se va sfârși?