Cuprins
- Toți peștii pe care îi mâncăm conțin mercur?
- Ce este metilmercuriul și cum ajunge în farfuria ta
- Cei patru pești pe care e mai bine să îi eviți din cauza conținutului mare de mercur
- Pești cu puțin mercur pe care îi poți mânca liniștit
- Recomandări speciale pentru femei însărcinate, copii și populații vulnerabile
- Cum să alegi pește sigur fără să înnebunești prin supermarket
Urmărește-te pe Patricia Alegsa pe Pinterest!
Toți peștii pe care îi mâncăm conțin mercur?
Da.
Practic toți peștii care ajung pe farfuria ta conțin puțin metilmercuriu. Sună dramatic, știu, dar respiră adânc 😅
Esentialul e aici:
- Toți peștii conțin mercur în cantități mici.
- Doar câteva specii acumulează niveluri cu adevărat îngrijorătoare.
- Majoritatea peștilor rămân siguri și foarte sănătoși.
Gândește-te la mercur ca la praful din casă. Întotdeauna e puțin, dar asta nu înseamnă că trăiești într-o peșteră uitată de civilizație. Problema apare când îl lași să se acumuleze.
Și la pește e la fel:
ce contează nu e doar dacă are mercur, ci cât, cât de des îl mănânci și cine îl mănâncă.
Ce este metilmercuriul și cum ajunge în farfuria ta
Călătoria mercurului e o poveste puțin romantică, dar destul de fascinantă:
- Se eliberează din vulcani, arderea cărbunelui și a petrolului, minerit, industrii și incinerarea deșeurilor.
- Ajunge în râuri, lacuri și oceane, unde e transformat în metilmercuriu de către mulți microorganisme.
- Acel metilmercuriu se acumulează în organisme mici, apoi în pești mai mari care le mănâncă, și tot așa.
- Cu cât peștele e mai mare și mai bătrân, cu atât acumulează mai mult mercur.
Acest proces se numește
bioacumulare. Tradus:
pește mic mănâncă puțin mercur, pește mare mănâncă mulți pești mici și rămâne cu tot mercurul. Iar apoi intervenim noi cu tigaia.
De ce e atât de îngrijorător metilmercuriul?
- Afectează mai ales sistemul nervos.
- Poate dăuna dezvoltării cerebrale a fătului și copiilor mici.
- Poate provoca tremurături, probleme de memorie și dificultăți cognitive dacă expunerea rămâne mare mult timp.
Grupele cele mai vulnerabile:
- Femei însărcinate 🤰 sau care își doresc să rămână însărcinate curând.
- Mame care alăptează.
- Bebeluși și copii mici 👶.
Pentru restul populației, scopul nu e să intri în panică, ci
să înveți să alegi bine peștele.
Un fapt curios:
În celebra tragedie de la Minamata, în Japonia, o fabrică a vărsat mercur în mare ani de-a rândul. Oamenii care mâncau pește din acea zonă au dezvoltat grave probleme neurologice. De atunci, lumea tratează metilmercuriul din pește foarte serios.
Cei patru pești pe care e mai bine să îi eviți din cauza conținutului mare de mercur
Aici vine ce te interesează la cumpărături.
Conform diferitelor agenții de siguranță alimentară, inclusiv europene,
doar câteva specii sunt foarte problematice, mai ales pentru gravide, copii și mame care alăptează.
În practică, există
patru tipuri de pește pe care e bine să le eviți în aceste grupuri:
- Peștele-spadă sau peștele-împărat (Xiphias gladius) 🗡️
Pește mare, prădător, trăiește mulți ani și mănâncă alți pești. Rezultat: acumulează mult metilmercuriu.
- Ton roșu (Thunnus thynnus)
Nu e tonul tipic la conservă, ci tonul mare care se consumă proaspăt sau în preparate de tip sushi de mare calitate. Cu cât tonul e mai mare, cu atât are mai mult mercur.
- Rechini mari
De exemplu specii comerciale precum:
- Mako (Isurus oxyrinchus)
- Rechinul albastru (Prionace glauca)
- Rechini din genul Galeorhinus (Galeorhinus galeus și specii înrudite)
Sunt superprădători, sunt în vârful lanțului trofic și acumulează mult mercur.
- Știucă (Esox lucius)
Un prădător de apă dulce foarte comun în lacuri și râuri din anumite zone temperate. De asemenea trăiește destul de mult și mănâncă alți pești.
Pentru
femei însărcinate, mame care alăptează, bebeluși și copii mici, recomandările prudente sunt de obicei:
- Evitați complet aceste patru opțiuni.
- Alegeți pești mai mici și cu viață scurtă.
Pentru adulții sănătoși în general, multe autorități permit consumul ocazional al acestor pești, dar dacă le eviți, vei fi mai liniștit.
Și acum întrebarea care circulă pe rețele:
Ton la conservă sau ton deschis (light tuna)? Comparațiile care apar de multe ori se bazează pe categorii comerciale care variază după țară. În plus, între conservele reale de ton diferențele concrete în mercur variază mult.
Concluzie: obsedarea de eticheta „ton” versus „ton deschis” nu îți oferă atâta siguranță pe cât crezi. Contează mai mult:
- Câtă cantitate mănânci pe săptămână.
- Ce alți pești incluzi în dieta ta.
- Dacă faci parte dintr-un grup de risc sau nu.
Pești cu puțin mercur pe care îi poți mânca liniștit
Aici vine partea bună:
majoritatea peștilor obișnuiți intră în zona de liniște ✅
În general, au puțin mercur:
- Pești mici grași (pești albaștri mici):
- Sardină (Sardina pilchardus)
- Hamsie (Engraulis encrasicolus)
- Hering (Clupea harengus)
- Sardinella (Sardinella spp.)
Aceștia trăiesc puțin și se hrănesc jos în lanțul trofic.
- Pești albi:
- Cod (Gadus morhua)
- Merluciu sau pescăruș (Merluccius spp.)
- Pollock sau colin de Alaska (Pollachius virens sau Gadus chalcogrammus, în funcție de zonă)
- Limba de mare europeană (Solea solea)
- Doradă (Sparus aurata)
- Biban de mare / robală (Dicentrarchus labrax)
- Păstrăvi de fermă, de exemplu păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss)
- Alți pești grași cu mercur moderat:
- Macrou sau scobar atlantic (Scomber scombrus)
- Șprot/jurel (Trachurus trachurus și specii înrudite)
- Somon de crescătorie (Salmo salar)
- Somon din Pacific, de exemplu somon roșu sau argintiu (Oncorhynchus spp.)
- Fructe de mare și cefalopode:
- Midie (Mytilus spp.)
- Scoici și cochilii (familia Veneridae)
- Berberec/cox (Cerastoderma edule și înrudit)
- Creveți și langustine (familiile Penaeidae și înrudite)
- Calmar (Loligo spp.)
- Caracatiță (Octopus vulgaris și specii înrudite)
- Sepie (Sepia officinalis și similare)
Fructele de mare tind să aibă niveluri scăzute de mercur, deși aduc și alți nutrienți pe care e bine să îi echilibrezi.
În multe țări, agențiile de siguranță alimentară recomandă:
- De 3 până la 4 porții de pește pe săptămână pentru populația generală.
- 2–3 porții pe săptămână în sarcină, alegând mereu speciile cu cel mai mic mercur.
Fapt nutrițional curios:
Unii dintre acești pești, precum somonul, sardinele sau macroul, oferă cantități mari de
omega‑3.
Recomandări speciale pentru femei însărcinate, copii și populații vulnerabile
Dacă ești însărcinată, alăptezi sau ai copii mici la masă, e bine să aplici un filtru în plus.
Pentru femei însărcinate și cele care plănuiesc o sarcină:
- Evită:
- Peștele-spadă (Xiphias gladius).
- Tonul roșu mare (Thunnus thynnus).
- Rechini mari precum mako, rechin albastru sau specii din genul Galeorhinus.
- Știuca (Esox lucius).
- Limitează tonul la conservă la o cantitate moderată pe săptămână, conform recomandărilor din țara ta.
- Prioritizează:
- Somon, sardine, hamsii, hering.
- Pești albi precum merluciu, cod, doradă, limba de mare.
- Fructe de mare variate, cu moderație.
Pentru bebeluși și copii mici:
- Introduceți peștele treptat, conform ghidurilor pediatrice din țara voastră.
- Folosiți în principal:
- Pești albi moi, fără oase mari.
- Somon bine gătit.
- Pești grași mici în preparate adaptate.
- Evitați complet cei patru pești cu mercur ridicat în primii ani de viață.
Pentru persoanele cu boli neurologice sau renale, sau cu o dietă foarte bogată în pește, e prudent să discute cu un profesionist în sănătate. Uneori merită ajustat:
- Frecvența consumului.
- Tipurile de pește.
Cum să alegi pește sigur fără să înnebunești prin supermarket
Să mergem cu regulile simple, care chiar te ajută în viața reală când stai la tejghea cu fața „ce cumpăr acum?” 😅
Regula 1: cu cât peștele e mai mic, cu atât, de obicei, are mai puțin mercur
- Hamsie, sardină, macrou mic, jurel sunt prieteni buni.
- Giganții mării vin de obicei cu „extra mercur”.
Regula 2: rotește speciile Nu mânca mereu același tip.
- Alternează pești albi, grași și fructe de mare.
- Așa diluezi potențialii contaminanți și profiți de nutrienți diferiți.
Regula 3: nu te obseda de microdetalii de pe etichetă Războiul dintre „ton” și „ton deschis” creează mai mult zgomot decât soluții.
- Concentrează‑te pe:
- Alege mai des pești cu mercur scăzut.
- Respectă porțiile săptămânale recomandate.
- Ajustează puțin dacă ești însărcinată sau alăptezi.
Regula 4: peștele merită în continuare 🐠
În ciuda mercurului, studiile arată că:
- Persoanele care mănâncă pește regulat, mai ales varietăți bogate în omega‑3, au un risc mai mic de boli cardiovasculare.
- În sarcină, consumul adecvat de pește se asociază cu un mai bun dezvoltare neurologică a copilului, cu condiția să eviți speciile foarte contaminate.
Regula 5: încrede‑te în reguli simple Dacă vrei un rezumat ultra practic:
- Mănâncă pește de aproximativ 3–4 ori pe săptămână, variat.
- Prioritizează sardine, somon, merluciu, cod, pești albi și fructe de mare.
- Evită peștele-spadă, rechinii mari, tonul roșu și știuca dacă ai gravide sau copii mici în casă.
- Nu te lăsa dus de alarme virale care vorbesc doar despre un anumit tip de conservă fără context.
Și o ultimă reflecție:
Problema mercurului în pește există, dar soluția nu cere un master în toxicologie. Ai nevoie doar de câteva idei clare, puțin bun simț și un strop de spirit critic față de ce vezi pe rețele.
Farfuria ta poate rămâne plină cu pește gustos, sigur și nutritiv. Iar tu te poți bucura în continuare de gust fără ca metilmercuriul să îți strice somnul… sau pofta 😉
Abonați -vă la horoscopul săptămânal gratuit
Balanță Berbec Capricorn Fecioarei Gemeni Leu Pești Rac Sagetator Scorpion Taur Vărsător